Care este diferența dintre metafizică și ontologie?


Răspunsul 1:

Există, cu siguranță, anumite suprapuneri, dar metafizica este mai largă și poate fi aplicată unei serii de discipline în afara ontologiei (I.E. Metafizica epistemologiei, eticii, limbajului etc.). Opiniile diferă în acest sens, dar concepția mea despre domeniul metafizicii este că are legătură cu întrebări mai abstracte și intră mai detaliat despre natura de bază a lucrurilor. Metafizica este un cadru de raționament care poate fi aplicat la aproape orice, iar ontologia este unul dintre aceste lucruri. Dar ai dreptate că o întrebare de genul „care este statutul ontologic al lui X” este și o întrebare metafizică.


Răspunsul 2:

Ontologia este abordarea sistematică a tipurilor de bază. Ce vreau să spun prin „de bază”? Tipurile trebuie să fie suficient de generale încât să nu facă obiectul uneia dintre științele specifice, cum ar fi biologia. Luați în considerare, de exemplu, distincția dintre lucruri particulare, ca tine și cu mine și soarele, și trăsăturile sau caracteristicile pe care le au aceste obiecte. Toate științele presupun această distincție, între obiecte și proprietățile lor. Așadar, înțelegerea naturii acestei distincții este o întrebare ontologică cheie.

Dar ontologia nu este tot ce există pentru metafizică. Metafizica este ca ontologia prin faptul că este preocupată de anumite aspecte foarte generale ale realității, orice este legată de structura realității. Deci, de exemplu, natura cauzalității, indiferent dacă există liber arbitru, sunt întrebări metafizice. Dacă există un zeu este o întrebare metafizică, dar metafizica nu se referă numai la întrebări despre entități non-fizice. Există astfel de concepții metafizice materialiste care nu susțin existența unor entități non-fizice. Am putea spune că metafizica include ontologia, dar și orice întrebare foarte generală despre realitate, care este atât de generală încât să nu se limiteze la una dintre științele speciale. De exemplu, controversa asupra determinismului versus liberul arbitru.


Răspunsul 3:

Metafizica este practica de a înlocui termeni și concepte din contextul lor viu, din care au sens, și apoi de a abstractiza și reifica acești termeni în termeni metafizici. Odată extras și desprins de bunul simț și de utilizarea reală, termenii metafizici fac parte dintr-un limbaj metafizic și au doar utilizare și semnificație în cadrul acelei metafizice, de exemplu, jetoane tautologice, care sunt nesensibile dacă sunt „reaplicate” în lumea obișnuită.

Ontologia urmează această practică cu doar doi termeni „ființă” și „existență”, de exemplu, afirmația simplă și certă de sens „ființe există” poate fi metafizizată, după mulți ani și mii de pagini, într-o propoziție ontologică conform căreia „ființele există”, cu stipularea că termenii „ființe” și „există” trebuie să fie folosiți așa cum este prevăzut în babilonul liniștitor obtuz al metafizicii specifice.


Răspunsul 4:

Metafizica este practica de a înlocui termeni și concepte din contextul lor viu, din care au sens, și apoi de a abstractiza și reifica acești termeni în termeni metafizici. Odată extras și desprins de bunul simț și de utilizarea reală, termenii metafizici fac parte dintr-un limbaj metafizic și au doar utilizare și semnificație în cadrul acelei metafizice, de exemplu, jetoane tautologice, care sunt nesensibile dacă sunt „reaplicate” în lumea obișnuită.

Ontologia urmează această practică cu doar doi termeni „ființă” și „existență”, de exemplu, afirmația simplă și certă de sens „ființe există” poate fi metafizizată, după mulți ani și mii de pagini, într-o propoziție ontologică conform căreia „ființele există”, cu stipularea că termenii „ființe” și „există” trebuie să fie folosiți așa cum este prevăzut în babilonul liniștitor obtuz al metafizicii specifice.


Răspunsul 5:

Metafizica este practica de a înlocui termeni și concepte din contextul lor viu, din care au sens, și apoi de a abstractiza și reifica acești termeni în termeni metafizici. Odată extras și desprins de bunul simț și de utilizarea reală, termenii metafizici fac parte dintr-un limbaj metafizic și au doar utilizare și semnificație în cadrul acelei metafizice, de exemplu, jetoane tautologice, care sunt nesensibile dacă sunt „reaplicate” în lumea obișnuită.

Ontologia urmează această practică cu doar doi termeni „ființă” și „existență”, de exemplu, afirmația simplă și certă de sens „ființe există” poate fi metafizizată, după mulți ani și mii de pagini, într-o propoziție ontologică conform căreia „ființele există”, cu stipularea că termenii „ființe” și „există” trebuie să fie folosiți așa cum este prevăzut în babilonul liniștitor obtuz al metafizicii specifice.


Răspunsul 6:

Metafizica este practica de a înlocui termeni și concepte din contextul lor viu, din care au sens, și apoi de a abstractiza și reifica acești termeni în termeni metafizici. Odată extras și desprins de bunul simț și de utilizarea reală, termenii metafizici fac parte dintr-un limbaj metafizic și au doar utilizare și semnificație în cadrul acelei metafizice, de exemplu, jetoane tautologice, care sunt nesensibile dacă sunt „reaplicate” în lumea obișnuită.

Ontologia urmează această practică cu doar doi termeni „ființă” și „existență”, de exemplu, afirmația simplă și certă de sens „ființe există” poate fi metafizizată, după mulți ani și mii de pagini, într-o propoziție ontologică conform căreia „ființele există”, cu stipularea că termenii „ființe” și „există” trebuie să fie folosiți așa cum este prevăzut în babilonul liniștitor obtuz al metafizicii specifice.


Răspunsul 7:

Metafizica este practica de a înlocui termeni și concepte din contextul lor viu, din care au sens, și apoi de a abstractiza și reifica acești termeni în termeni metafizici. Odată extras și desprins de bunul simț și de utilizarea reală, termenii metafizici fac parte dintr-un limbaj metafizic și au doar utilizare și semnificație în cadrul acelei metafizice, de exemplu, jetoane tautologice, care sunt nesensibile dacă sunt „reaplicate” în lumea obișnuită.

Ontologia urmează această practică cu doar doi termeni „ființă” și „existență”, de exemplu, afirmația simplă și certă de sens „ființe există” poate fi metafizizată, după mulți ani și mii de pagini, într-o propoziție ontologică conform căreia „ființele există”, cu stipularea că termenii „ființe” și „există” trebuie să fie folosiți așa cum este prevăzut în babilonul liniștitor obtuz al metafizicii specifice.


Răspunsul 8:

Metafizica este practica de a înlocui termeni și concepte din contextul lor viu, din care au sens, și apoi de a abstractiza și reifica acești termeni în termeni metafizici. Odată extras și desprins de bunul simț și de utilizarea reală, termenii metafizici fac parte dintr-un limbaj metafizic și au doar utilizare și semnificație în cadrul acelei metafizice, de exemplu, jetoane tautologice, care sunt nesensibile dacă sunt „reaplicate” în lumea obișnuită.

Ontologia urmează această practică cu doar doi termeni „ființă” și „existență”, de exemplu, afirmația simplă și certă de sens „ființe există” poate fi metafizizată, după mulți ani și mii de pagini, într-o propoziție ontologică conform căreia „ființele există”, cu stipularea că termenii „ființe” și „există” trebuie să fie folosiți așa cum este prevăzut în babilonul liniștitor obtuz al metafizicii specifice.


Răspunsul 9:

Metafizica este practica de a înlocui termeni și concepte din contextul lor viu, din care au sens, și apoi de a abstractiza și reifica acești termeni în termeni metafizici. Odată extras și desprins de bunul simț și de utilizarea reală, termenii metafizici fac parte dintr-un limbaj metafizic și au doar utilizare și semnificație în cadrul acelei metafizice, de exemplu, jetoane tautologice, care sunt nesensibile dacă sunt „reaplicate” în lumea obișnuită.

Ontologia urmează această practică cu doar doi termeni „ființă” și „existență”, de exemplu, afirmația simplă și certă de sens „ființe există” poate fi metafizizată, după mulți ani și mii de pagini, într-o propoziție ontologică conform căreia „ființele există”, cu stipularea că termenii „ființe” și „există” trebuie să fie folosiți așa cum este prevăzut în babilonul liniștitor obtuz al metafizicii specifice.


Răspunsul 10:

Metafizica este practica de a înlocui termeni și concepte din contextul lor viu, din care au sens, și apoi de a abstractiza și reifica acești termeni în termeni metafizici. Odată extras și desprins de bunul simț și de utilizarea reală, termenii metafizici fac parte dintr-un limbaj metafizic și au doar utilizare și semnificație în cadrul acelei metafizice, de exemplu, jetoane tautologice, care sunt nesensibile dacă sunt „reaplicate” în lumea obișnuită.

Ontologia urmează această practică cu doar doi termeni „ființă” și „existență”, de exemplu, afirmația simplă și certă de sens „ființe există” poate fi metafizizată, după mulți ani și mii de pagini, într-o propoziție ontologică conform căreia „ființele există”, cu stipularea că termenii „ființe” și „există” trebuie să fie folosiți așa cum este prevăzut în babilonul liniștitor obtuz al metafizicii specifice.


Răspunsul 11:

Metafizica este practica de a înlocui termeni și concepte din contextul lor viu, din care au sens, și apoi de a abstractiza și reifica acești termeni în termeni metafizici. Odată extras și desprins de bunul simț și de utilizarea reală, termenii metafizici fac parte dintr-un limbaj metafizic și au doar utilizare și semnificație în cadrul acelei metafizice, de exemplu, jetoane tautologice, care sunt nesensibile dacă sunt „reaplicate” în lumea obișnuită.

Ontologia urmează această practică cu doar doi termeni „ființă” și „existență”, de exemplu, afirmația simplă și certă de sens „ființe există” poate fi metafizizată, după mulți ani și mii de pagini, într-o propoziție ontologică conform căreia „ființele există”, cu stipularea că termenii „ființe” și „există” trebuie să fie folosiți așa cum este prevăzut în babilonul liniștitor obtuz al metafizicii specifice.


Răspunsul 12:

Metafizica este practica de a înlocui termeni și concepte din contextul lor viu, din care au sens, și apoi de a abstractiza și reifica acești termeni în termeni metafizici. Odată extras și desprins de bunul simț și de utilizarea reală, termenii metafizici fac parte dintr-un limbaj metafizic și au doar utilizare și semnificație în cadrul acelei metafizice, de exemplu, jetoane tautologice, care sunt nesensibile dacă sunt „reaplicate” în lumea obișnuită.

Ontologia urmează această practică cu doar doi termeni „ființă” și „existență”, de exemplu, afirmația simplă și certă de sens „ființe există” poate fi metafizizată, după mulți ani și mii de pagini, într-o propoziție ontologică conform căreia „ființele există”, cu stipularea că termenii „ființe” și „există” trebuie să fie folosiți așa cum este prevăzut în babilonul liniștitor obtuz al metafizicii specifice.


Răspunsul 13:

Metafizica este practica de a înlocui termeni și concepte din contextul lor viu, din care au sens, și apoi de a abstractiza și reifica acești termeni în termeni metafizici. Odată extras și desprins de bunul simț și de utilizarea reală, termenii metafizici fac parte dintr-un limbaj metafizic și au doar utilizare și semnificație în cadrul acelei metafizice, de exemplu, jetoane tautologice, care sunt nesensibile dacă sunt „reaplicate” în lumea obișnuită.

Ontologia urmează această practică cu doar doi termeni „ființă” și „existență”, de exemplu, afirmația simplă și certă de sens „ființe există” poate fi metafizizată, după mulți ani și mii de pagini, într-o propoziție ontologică conform căreia „ființele există”, cu stipularea că termenii „ființe” și „există” trebuie să fie folosiți așa cum este prevăzut în babilonul liniștitor obtuz al metafizicii specifice.


Răspunsul 14:

Metafizica este practica de a înlocui termeni și concepte din contextul lor viu, din care au sens, și apoi de a abstractiza și reifica acești termeni în termeni metafizici. Odată extras și desprins de bunul simț și de utilizarea reală, termenii metafizici fac parte dintr-un limbaj metafizic și au doar utilizare și semnificație în cadrul acelei metafizice, de exemplu, jetoane tautologice, care sunt nesensibile dacă sunt „reaplicate” în lumea obișnuită.

Ontologia urmează această practică cu doar doi termeni „ființă” și „existență”, de exemplu, afirmația simplă și certă de sens „ființe există” poate fi metafizizată, după mulți ani și mii de pagini, într-o propoziție ontologică conform căreia „ființele există”, cu stipularea că termenii „ființe” și „există” trebuie să fie folosiți așa cum este prevăzut în babilonul liniștitor obtuz al metafizicii specifice.